ratifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RATIFICÁ, ratífic, vb. I.
Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din
lat.,
it. ratificare, fr. ratifier.ratifica (Dicționar de neologisme, 1986)RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i.
ratífic, 3,6
-că, it.
ratificare, fr.
ratifier].
ratifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr.
ratifier, lat.
ratificare)
ratifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ratificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ratíficăratificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ratificà v. a confirma ceeace s’a făcut sau promis.
ratifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RATIFICÁ, ratific, vb. I.
Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. —
Din lat.,
it. ratificare, fr. ratifier.