ratieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RATIÉRĂ, ratiere, s. f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, cu ajutorul căruia se ridică și se coboară ițele pentru formarea rostului. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
fr. ratière.ratieră (Dicționar de neologisme, 1986)RATIÉRĂ s.f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, care ridică și coboară ițele. [Pron.
-ti-e-. / < fr.
ratière].
ratieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)RATIÉRĂ s. f. dispozitiv la războiul mecanic de țesut, care ridică și coboară ițele. (< fr.
ratière)
ratieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ratiéră (-ti-e-) s. f.,
g.-d. art. ratiérei; pl. ratiéreratieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RATIÉRĂ, ratiere, s. f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, cu ajutorul
căruia se ridică și se coboară ițele pentru formarea rostului. [
Pr.: -
ti-e-] — Din
fr. ratière.