rata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RATÁ, ratez, vb. I.
1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie.
2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦
Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale.
3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din
fr. rater.