ratat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RATÁT, -Ă, ratați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu a izbutit să se afirme, să se realizeze, să creeze ceva de valoare. ♦ (Despre acțiuni) Nereușit, neizbutit. –
V. rata.ratat (Dicționar de neologisme, 1986)RATÁT, -Ă adj. 1. Care a dat greș; nereușit, neizbutit.
2. (
Despre scriitori, artiști etc.; adesea
s.) Care nu a izbutit să se afirme, să creeze ceva de valoare. [Cf. fr.
raté].
ratat (Marele dicționar de neologisme, 2000)RATÁT, -Ă adj. 1. care a dat greș; nereușit, neizbutit. 2. (despre oameni; și s. m. f.) care nu a izbutit să se afirme. (< fr.
raté)
ratat (Dicționaru limbii românești, 1939)*ratát, -ă adj. (fr.
raté). Care n´a ajuns la scop:
om ratat, întreprindere ratată (neizbutită, nereușită).
ratat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ratát adj. m.,
s. m.,
pl. ratáți; adj. f.,
s. f. ratátă, pl. ratáteratat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RATÁT, -Ă, ratați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu a izbutit să se afirme, să se realizeze, să creeze ceva de valoare. ♦ (Despre acțiuni) Nereușit, neizbutit. —
V. rata.