ratare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RATÁRE, ratări, s. f. Acțiunea de
a (se) rata și rezultatul ei; nereușită. –
V. rata.ratareRATÁRE, ratắri, s. f. ♦ (Joc. sport.) Eșec în încercarea de a realiza din poziții favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoției etc. [
Encicl. Ed. Fiz. și a Sport. din Rom. – 2002]
ratare (Dicționar de neologisme, 1986)RATÁRE s.f. Acțiunea de a rata și rezultatul ei; nereușită. [<
rata].
ratare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ratáre s. f.,
g.-d. art. ratắrii; pl. ratắriratare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RATÁRE, ratări, s. f. Acțiunea de
a (se) rata și rezultatul ei; nereușită. —
V. rata.