rastru - explicat in DEX

rastru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÁSTRU s. n. Ansamblul liniilor (orizontale) în care este descompusă o imagine de televiziune. – Cf. germ. Raster.

rastru (Dicționar de neologisme, 1986)
RASTRU s.n. Raster (3). [< lat. rastrum – greblă].

rastru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RÁSTRU s. n. raster (3). (după germ. Raster)

rastru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rástru s. n., art. rástrul

rastru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RÁSTRU (‹ germ.; lat. rastrum „greblă”) s. n. Ansamblul liniilor (orizontale) în care este descompusă o imagine de televiziune. Conform normei de televiziune din România, r. este format din 625 de linii.

rastru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÁSTRU s. n. Ansamblul liniilor (orizontale) în care este descompusă o imagine de televiziune. — Cf. germ. Raster.