rastel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc.
2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini
1. [
Pl. și:
rasteluri] – Din
it. rastello, germ. Rastel.rastel (Dicționar de neologisme, 1986)RASTÉL s.n. Suport pe care se reazemă arme, schiuri etc. [Pl.
-le, -luri. / < it.
rastello, germ.
Rastel cf. lat.
rastellum].
rastel (Marele dicționar de neologisme, 2000)RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it.
rastello, germ.
Rastel)
rastel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rastél (rastéluri), s. n. – Suport, întăritură. –
Var. răstel. It. rastello, cf. sp. rastel (Scriban). Nu este posibilă
der. direct din
lat. rastĕllus (Philippide,
Principii, 490,
cf. Densusianu,
Filologie, 448.
rastel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!rastél (suport)
s. n.,
pl. rastélerastel (Dicționaru limbii românești, 1939)*rastél n., pl.
e (it.
rastello, rastrello și
rastrelliera, id.). Rezemătoare de puștĭ, carabine și lăncĭ în cazarmă.
rastel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc.
2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. — Din
it. rastello, germ. Rastel.