răstav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTÁV, răstavuri, s. n. I. (
Reg.)
1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante.
2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături.
II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [
Var.:
ristáv s. n.] –
Et. nec.