rascolnic - explicat in DEX

rascolnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RASCÓLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol'nik.

rascolnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rascólnic m. (raskólĭnik, eretic, d. raskól, erezie. V. răscolnic). Rus dintr´o sectă care are 1,400,000 de adepțĭ, care-s împărțițĭ în doŭă: uniĭ cu popă (popovțĭ), alțiĭ fără popă (bezpopovțĭ). V. lipovean și scopit.

rascolnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rascólnic s. m., pl. rascólnici

rascolnic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RASCÓLNIC, -Ă (‹ rus.) s. m. și f. Adept al unei secte care s-a despărțit de Biserica ortodoxă rusă în 1654, din cauza reformelor introduse de patriarhul Nikon, rămânând fidelă așa-numitului „rit vechi”.

rascolnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RASCÓLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII, rămânând fidelă așa-numitului rit vechi. — Din rus. raskol’ nik.