răpciugă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂPCIÚGĂ s. f. 1. Boală contagioasă (la cai), caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; morvă.
2. Epitet dat unui animal slab, neîngrijit, bolnav, bătrân. –
Et. nec.