răpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂPĂÍ, rắpăi, vb. IV.
Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la
pers. 3) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte. ♦ (Despre gloanțe sau despre arme automate) A țăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La
pers. 3) A trosni. – Formație onomatopeică.