ranversare - explicat in DEX

ranversare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RANVERSÁRE, ranversări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ranversa și rezultatul ei. ♦ Figură acrobatică de zbor, într-un plan vertical, prin care avionul își schimbă direcția cu 180°, întorcându-se pe o aripă. – V. ranversa.

ranversare (Dicționar de neologisme, 1986)
RANVERSÁRE s.f. Acțiunea de a ranversa. ♦ Evoluție acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcție de 180 grade, fiind săltat brusc în sus și apoi lăsat să alunece pe o parte până ajunge cu botul în jos; întoarcere pe aripă. [< ranversa, cf. fr. renversement].

ranversare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RANVERSÁRE s. f. acțiunea de a ranversa. ◊ evoluție acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcție de 180º, săltat brusc în sus și apoi lăsat să alunece pe o parte. (< ranversa)

ranversare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ranversáre (rar) s. f., g.-d. art. ranversắrii; pl. ranversắri

ranversare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RANVERSÁRE (după fr. renversage) s. f. 1. Evoluție acrobatică a unui avion, constând din urcarea pe verticală și întoarcerea lui, în vederea schimbării rapide a direcției de zbor cu 180º. 2. (PSIH.) R. în contrariu = mecanism de apărare al „Eului” prin care scopul unei impulsii se inversează trecând de la activitate la pasivitate, ori invers.

ranversare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RANVERSÁRE, ranversări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ranversa și rezultatul ei. ♦ Figură acrobatică de zbor, într-un plan vertical, prin care avionul își schimbă direcția cu 180°, întorcându-se pe o aripă. — V. ranversa.