rană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ránă (rắni), s. f. – Bubă, plagă. –
Mr. rană, megl. rănă. Sl. (
bg.,
sb.,
cr.,
slov.,
rus.)
rana (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). –
Der. răni, vb. (a face răni), din
sl. raniti; rănitură, s. f. (
înv., rană).