randă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁNDĂ, rande, s. f. Pânză trapezoidală aflată pe catargul de la pupă. – Din
it. randa.randă (Dicționar de neologisme, 1986)RÁNDĂ s.f. (
Mar.) Pânză trapezoidală aflată pe catargul de la pupă. [Pl.
-de. / < it.
randa].
randă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÁNDĂ s. f. velă aurică arborată la catargul de la pupă. (< it.
randa)
randă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rándă s. f.,
g.-d. art. rándei; pl. ránderandă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÁNDĂ, rande, s. f. Pânză trapezoidală aflată pe catargul de la pupă. — Din
it. randa.