rămurea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂMUREÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. f. 1. Diminutiv al lui
ramură. 2. (La
pl.) Ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate
(Clavaria botrytis). –
Ramură +
suf. -ea, -ică.