ramură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁMURĂ, ramuri, s. f. 1. Fiecare dintre ramificațiile unei tulpini de plantă. ♦ Fiecare dintre ramificațiile coarnelor cerbului și ale căpriorului. ♦ Diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărțire a unui masiv muntos etc. ♦ Diviziune a unei artere, a unui nerv etc. ♦
Fig. Ramificație a unei familii, a unui popor.
2. Fig. Diviziune, sector al unei discipline științifice, al unei activități practice etc. – Din
ram.