rambleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAMBLÉU, rambleuri, s. n. 1. Material solid care servește la umplerea golurilor rămase într-o mină, în urma exploatării.
2. Lucrare de terasament executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar construcției unei căi ferate, unei șosele, unui dig etc. – Din
fr. remblai.rambleu (Dicționar de neologisme, 1986)RAMBLÉU s.n. (op.
debleu).
1. Umplutură de pământ folosită pentru a acoperi un gol sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții.
2. Lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, al unei șosele etc. deasupra nivelului terenului. [Pl.
-uri, -ee. / < fr.
remblaj].
rambleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAMBLÉU s. n. 1. lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, șosele etc. deasupra nivelului terenului. 2. material solid folosit la umplerea unor goluri sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții. (< fr.
remblai)
rambleu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rambléu (rambléuri), s. n. – Terasament.
Fr. remblai, cf. Graur,
Viața rom., 1940, no. 3, p. 110.
rambleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rambléu s. n.,
art. rambléul; pl. rambléurirambleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAMBLÉU, rambleuri, s. n. 1. Material solid care servește la umplerea golurilor rămase într-o mină, în urma exploatării.
2. Lucrare de terasament executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar construcției unei căi ferate, unei șosele, unui dig etc. — Din
fr. remblai.rambleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*rambléŭ n., pl.
eurĭ și
eĭe (fr.
remblai, d.
remblayer, a umplea [!] cu pămînt. V.
debleŭ). Loc care a fost umplut cu pămînt ca să se facă drum pe acolo:
drum în rambleŭ. – Curat rom.
umplătură [!]. V.
săpătură.