ramazan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAMAZÁN s. n. 1. A noua lună a anului musulman; postul cel mare, cu o durată de o lună, în timpul căruia musulmanii postesc de la răsăritul până la apusul Soarelui;
p. gener. post.
2. (
Fam.) Stomac. ◊
Expr. A-l tăia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame. – Din
tc. ramazan.ramazan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ramazán (-nuri), s. n. –
1. Postul cel mare, a noua lună a mahomedanilor. –
2. (
Arg.) Stomac, burtă. –
Var. (sensul 1)
ramadan. Mr. rămăzane. Tc. ramazan ‹
arab. ramadan. Semantismul celui de-al doilea sens se explică prin faptul că stomacul este cel care suferă în timpul postului de ramazan.
Cf. prov. ramadan „zarvă” (REW 7024).
ramazan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ramazán s. n.ramazan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAMAZÁN s. n. v. ramadan.