raliere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RALIÉRE, ralieri, s. f. Faptul de
a se ralia [
Pr.:
-li-e-. –
Var.: (
înv.)
raliáre s. f.] –
V. ralia.raliere (Dicționar de neologisme, 1986)RALIÉRE s.f. Acțiunea de a se ralia și rezultatul ei; aderare. [Pron.
-li-e-. / <
ralia].
raliere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raliére (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. raliérii; pl. raliériraliere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RALIÉRE, ralieri, s. f. Faptul de
a se ralia [
Pr.: -
li-e-. —
Var.: (
înv.)
raliáre s. f.] —
V. ralia.