rajah (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAJÁH, rajahi, s. m. 1. Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar.
2. Persoană care poartă acest titlu. – Din
fr. rajah.rajah (Dicționar de neologisme, 1986)RAJÁH s.m. Titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut; cel care deține acest titlu. [Var.
radjah s.m. / < fr.
rajah, cf. hind.
raja].
rajah (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAJÁH s. m. titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut. (< fr.
rajah)
rajah (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rajáh s. m.,
pl. rajáhirajah (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAJÁH, rajahi, s. m. Titlu purtat de conducătorul statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. ♦ Persoană având acest titlu. — Din
fr. rajah.