răgaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂGÁZ, (rar)
răgazuri, s. n. 1. Timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amânare, păsuire.
2. Perioadă de întrerupere a unei activități; odihnă; repaus. ◊
Loc. adv. Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit. ♦ Liniște, tihnă, pace. –
Et. nec.