ragaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAGÁCI, ragace, s. n. Unealtă în formă de clește cu coadă lungă, folosită la pescuit. – Din
rus. rogač.ragaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ragáci s. n.,
pl. ragáceragaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAGÁCI, ragace, s. n. Unealtă în formă de clește cu coadă lungă, folosită la pescuit. — Din
rus. rogač.