raft (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAFT1, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din
tc. raf, bg. raft.raft (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAFT2, rafturi, s. n. (
Înv.; mai ales la
pl.) Harnașament de lux. – Din
tc. raht.raft (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)raft (ráfturi), s. n. – Poliță, etajeră. –
Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin),
cf. ngr. ρόφι,
alb.,
bg. raft.raft (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)raft (ráfturi), s. n. – Harnașament, hamuri.
Tc. raft ‹
per. raht (Șeineanu, II, 299),
cf. ngr. ῥάχτια,
sb. raht. –
Der. rahtivan (
var. rară
raftivan),
s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din
tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat).
raft (Dicționar de argou al limbii române, 2007)raft, rafturi s. n. 1. (
glum.) șezut, dos.
2. (
intl.) arest, celulă.
3. stomac.
4. pat.
raft (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RAFT [ræft],
George (1903-1980), actor american de film. Cel mai rapid dansator de Charleston din lume devine pe ecran unul dintre cei mai celebri gangsteri ai anilor ’30 din
sec. 20 („Scarface”).
raft (Dicționaru limbii românești, 1939)1) raft și (vechĭ)
raht n., pl.
urĭ (turc.
raht, harnașament, cotizațiune, d. pers.
raht, preparative: sîrb.
raht).
Vechĭ. Harnașament de lux.
raft (Dicționaru limbii românești, 1939)2) raft n., pl.
urĭ (turc.
raft, glaf, d. pers.
raht, mobile, bulendre; alb.
raft. Turc. se maĭ zice și
raf [ar.
ref], poliță, raft, de unde vine sîrb.
raf și ngr.
rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă):
rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ.raft (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raft s. n.,
pl. ráfturiraft (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)raft n. tacâm de cal:
frâne cu fluturi ori scumpele rafturi POP. [Turc. RAHT].