rafina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAFINÁ, rafinez, vb. I.
1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține.
2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. – Din
fr. raffiner.rafina (Dicționar de neologisme, 1986)RAFINÁ vb. I. 1. tr. A curăța (o substanță, un produs etc.) de corpurile străine pe care le conține.
2. tr., refl. (
Fig.) A (se) face mai subtil, mai delicat. [< fr.
raffiner, it.
raffinare].
rafina (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAFINÁ vb. I. tr. a curăța o substanță, un produs etc. de corpurile străine pe care le conține. II. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat. (< fr.
raffiner)
rafina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rafiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rafineázărafina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAFINÁ, rafinez, vb. I.
1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține.
2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. — Din
fr. raffiner.rafinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rafinà v.
1. a face mai fin sau mai curat:
a rafina zahărul; 2. fig. a exagera fineța, a subtiliza.