rafală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAFÁLĂ, rafale, s. f. 1. Dezlănțuire bruscă, violentă (și scurtă) de vânt, de ploaie sau de ninsoare.
2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. – Din
fr. rafale.rafală (Dicționar de neologisme, 1986)RAFÁLĂ s.f. 1. Pală, bătaie de vânt (scurtă, bruscă și puternică).
2. Serie continuă de focuri trase cu o armă automată. [< fr.
rafale].
rafală (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAFÁLĂ s. f. 1. intensificare bruscă și de scurtă durată a vântului. 2. serie continuă de focuri trase de o armă automată. (< fr.
rafale)
rafală (Dicționaru limbii românești, 1939)*rafálă f., pl.
e (fr.
rafale).
Barb. Răbufneală, izbitură subită de vînt.
rafală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rafálă s. f.,
g.-d. art. rafálei; pl. rafálerafală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rafală f. (galicism) izbitură bruscă de vânt:
sub crâncena rafală AL. (= fr.
rafale).
rafală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAFÁLĂ, rafale, s. f. 1. Dezlănțuire bruscă, violentă (și scurtă) de vânt, de ploaie sau de ninsoare.
2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. — Din
fr. rafale.