radulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADÚLĂ, radule, s. f. Placă chitinoasă cu numeroși dințișori, asemănătoare cu o pilă, de pe limba unor moluște, servind la roaderea hranei. – Din
fr. radule, lat. radula.radulă (Dicționar de neologisme, 1986)RADÚLĂ s.f. Lamă chitinoasă, prevăzută cu dințișori dispuși în mai multe rânduri, la moluște (cu excepția lamelibranhiatelor), servind la roaderea hranei. [< fr., lat.
radula].
radulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADÚLĂ s. f. limbă aspră la unele moluște, servind la roaderea hranei. (< fr., lat.
radula)
radulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radúlă s. f.,
g.-d. art. radúlei; pl. radúleradulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADÚLĂ, radule, s. f. Placă chitinoasă cu numeroși dințișori, asemănătoare unei pile, situată la baza limbii unor moluște. — Din
fr. radule, lat. radula.