radon - explicat in DEX

radon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADÓN s. n. Element chimic gazos cu proprietăți radioactive, format prin dezintegrarea radiului. – Din fr. radon.

radon (Dicționar de neologisme, 1986)
RADÓN s.n. Element gazos radioactiv care ia naștere prin dezintegrarea radiului. [< fr. radon, cf. germ. Radon].

radon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADÓN s. n. element gazos radioactiv inert, prin dezintegrarea radiului. (< fr. radon)

radon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RADÓN (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic radioactiv (Rn; nr. at. 86, m. at. 222); gaz monoatomic din grupa gazelor nobile, care ia naștere șa dezintegrarea radiului. Se lichefiază la -61,8 ºC și se solidifică la -71 ºC. Descoperit (1900) de chimistul german Friedrich E. Dorn. Cel mai stabil izotop, Rn²²², are perioada de înjumătățire de 3,823 zile; se folosește în cercetarea științifică și în medicină. V. emanație (2).

radon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radón (element chimic) s. n.; simb. Rn

radon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADÓN s. n. Element chimic gazos cu proprietăți radioactive, format prin dezintegrarea radiului. — Din fr. radon.