radom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADÓM, radomuri, s. n. Dispozitiv pentru protejarea antenelor de unde scurte contra agenților atmosferici. – Din
fr. radôme.radom (Dicționar de neologisme, 1986)RADÓM s.n. Dispozitiv pentru protejarea antenelor de emisie-recepție contra chiciurii și lovirii. [Cf. fr.
radôme, engl.
radome].
radom (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADÓM s. n. carcasă sferică din material plastic care protejează antenele de emisiune-recepție contra agenților atmosferici și a lovirii. (< fr., engl.
radome)
radom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RADOM, oraș în ESE Poloniei, situat la
c. 100 km SSE de Varșovia; 229,7 mii
loc. (2002). Nod rutier și feroviar.
Ind. metalurgică, constr. de mașini, electrotehnică, chimică, de
prelucr. a lemnului și tutunului, textilă, pielăriei și încălțămintei, sticlăriei și
alim. Muzeu. Teatru. Cetate (
sec. 12); biserică gotică. Turism. Menționat documentar în 1154. Ocupat de austrieci (1795), a devenit capitala Marelui Ducat al Varșoviei (1809-1815). După 1815, încorporat la Rusia. A revenit Poloniei în 1918.
radom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radóm (dispozitiv)
s. n.,
pl. radómuriradom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADÓM, radomuri, s. n. Dispozitiv pentru protejarea antenelor de unde scurte contra agenților atmosferici. — Din
fr. radôme.