radius (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁDIUS s. n. Os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului. [
Pr.:
-di-us] – Din
fr.,
lat. radius.radius (Dicționar de neologisme, 1986)RÁDIUS s.n. Cel mai subțire dintre cele două oase ale antebrațului. [Pron.
-di-us. / < fr., lat.
radius].
radius (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÁDIUS s. n. os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului. (< lat., fr.
radius)
radius (Dicționaru limbii românești, 1939)*rádius n. (lat.
radius, „rază” și „spiță de roată”, la care s´a făcut aluz. cînd a fost numit așa de Celsiŭ, un celebru medic roman).
Anat. Cel maĭ mic din cele doŭă oase care constituĭe antebrațu (cotu). – Se poate zice și
radiŭ cînd e vorba de format pluralu și genitivu.
radius (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rádius (-di-us) s. n.radius (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIUS s. n. Os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului. [
Pr.:
-di-us] — Din
fr.,
lat. radius.