radiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁDIU s. n. Element radioactiv care se găsește în minereurile de uraniu, folosit în medicină și în fizica nucleară. [
Var.:
rádium s. n.] – Din
fr. radium.radiu (Dicționar de neologisme, 1986)RÁDIU s.n. Element radioactiv asemănător din punct de vedere chimic cu bariul, întrebuințat în fizică și medicină. [Pron.
-diu, var.
radium s.n. / < fr.
radium].
radiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÁDIU/RÁDIUM s. n. element radioactiv din grupa metalelor alcalino-pământoase, folosit în substanță emițătoare de radiații în medicină și în fizica nucleară. (< fr.
radium)
radiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rádiu [
diu pron. dĭu]
s. n.,
art. rádiul; simb.
Raradiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RÁDIU (‹
fr.,
germ. {i}; {s}
fr. radio[
actif] „radioactiv”)
s. n. Element radioactiv (Ra;
nr. at. 88,
m. at. 226,03) din grupa metalelor alcalino-pământoase. Se găsește în minereuri de uraniu. A fost descoperit în 1898 de
Pierre și
Maria Skłodowska-Curie și colaboratorul lor G. Bémont și izolat în 1910. Cel mai stabil izotop, Ra
226, are perioada de înjumătățire de 1620 de ani; metal alb-argintiu strălucitor, foarte activ. Datorită proprietăților sale radioactive este folosit în medicină (terapia prin radiații, radiologie, medicină nucleară) și în tehincă (în amestec cu beriliu servește ca sursă de neutroni).
radiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*rádiŭ n. (lat. științific
radium, d. lat.
radius, rază, din cauză că emite raze).
Chim. Un metal descoperit de Curie, Bémont și soția luĭ Curie la 1899. – Radiu se află în oxidu natural de uraniŭ și se caracterizează pin [!] sările și soluțiunile sărilor luĭ, care emit raze care influențează placa fotografică, fac aeru conductor de electricitate, produc diverse acțiunĭ chimice ș. a.
radiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÁDIU s. n. Element radioactiv care se găsește în minereurile de uraniu, folosit în medicină și în fizica nucleară. [
Var.:
rádium s. n.] — Din
fr. radium.