radiotransmisiune - explicat in DEX

radiotransmisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. (Impr.) Transmisiune de radiodifuziune; program transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-] – Din fr. radiotransmission.

radiotransmisiune (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIOTRANSMISIÚNE s.f. Transmitere prin radio a unor sunete, a unor imagini etc. [Pron. -si-u-, var. radiotransmisie s.f. / cf. fr. radiotransmission].

radiotransmisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIOTRANSMISIÚNE s. f. transmitere prin radio a unor sunete, semnale sau imagini. (< fr. radiotransmission)

radiotransmisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radiotransmisiúne/radiotransmísie (-di-o-tran-smi-si-u-/-trans-mi-//-si-e) s. f., g.-d. art. radiotransmisiúnii/radiotransmísiei; pl. radiotransmisiúni/radiotransmísii

radiotransmisiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. Transmisie de radiodifuziune; programul transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-. — Var.: radiotransmísie s. f.] — Din fr. radiotransmission.