radiostațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOSTAȚIÚNE, radiostațiuni, s. f. Ansamblu format dintr-un radioemițător, o antenă de emisiune, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor. [
Pr.:
-di-o-sta-ți-u-] – După
rus. radiostanțiia.radiostațiune (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOSTAȚIÚNE s.f. v.
radiostație.
radiostațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOSTÁȚIUNE s. f. stație de radioemisiune. (< fr., engl.
radiostation)
radiostațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!radiostațiúne (-di-os-ta-ți-u-/-o-sta-) s. f.,
g.-d. art. radiostațiúnii; pl. radiostațiúniradiostațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOSTAȚIÚNE, radiostațiuni, s. f. Ansamblu format dintr-un radioemițător, o antenă de emisie, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor. [
Pr.: -
di-o-sta-ți-u-] — După
rus. radiostanțiia.