radionavigație - explicat in DEX

radionavigație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radionavigation.

radionavigație (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIONAVIGÁȚIE s.f. Navigație care folosește mijloace radioelectrice pentru stabilirea orientării și a poziției geografice. [Gen. -iei. / cf. rus. radionavigațiia, fr. radionavigation].

radionavigație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIONAVIGÁȚIE s. f. navigație care folosește procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigație radio. (< fr. radionavigation)

radionavigație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radionavigáție (-di-o-, -ți-e) s. f., art. radionavigáția (-ți-a), g.-d. radionavigáții, art. radionavigáției

radionavigație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RADIONAVIGÁȚIE (‹ fr.) s. f. Ramură a radiotehnicii care cuprinde aplicarea metodelor și mijloacelor radiotehnice la conducerea navelor, avioanelor ș.a. Sarcina principală a r. este alegerea coordonatelor geografice ale obiectului. Pentru împlinirea acestora de folosesc diferite aparate și sisteme de radionavigație (radiobusole, radiofaruri ș.a.).

radionavigație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radionavigation.