radionavigație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radionavigation.radionavigație (Dicționar de neologisme, 1986)RADIONAVIGÁȚIE s.f. Navigație care folosește mijloace radioelectrice pentru stabilirea orientării și a poziției geografice. [Gen.
-iei. / cf. rus.
radionavigațiia, fr.
radionavigation].
radionavigație (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIONAVIGÁȚIE s. f. navigație care folosește procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigație radio. (< fr.
radionavigation)
radionavigație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radionavigáție (-di-o-, -ți-e) s. f.,
art. radionavigáția (-ți-a), g.-d. radionavigáții, art. radionavigáțieiradionavigație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RADIONAVIGÁȚIE (‹
fr.)
s. f. Ramură a radiotehnicii care cuprinde aplicarea metodelor și mijloacelor radiotehnice la conducerea navelor, avioanelor ș.a. Sarcina principală a
r. este alegerea coordonatelor geografice ale obiectului. Pentru împlinirea acestora de folosesc diferite aparate și sisteme de radionavigație (radiobusole, radiofaruri ș.a.).
radionavigație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radionavigation.