radiometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOMÉTRU, radiometre, s. n. 1. Instrument folosit pentru măsurarea presiunii exercitate de o radiație sonoră.
2. Aparat folosit pentru punerea în evidență a efectului radiometric. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiomètre.radiometru (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea fluxurilor slabe de energie a diferitelor radiații. [< fr.
radiomètre].
radiometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOMÉTRU s. n. aparat folosit în radiometrie. (< fr.
radiomètre)
radiometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*radiométru n., pl.
e (d. lat.
radius, rază, și vgr.
métron, măsură). Instrument astronomic care servea odinioară pe mare la luat înălțimea meridiană a soareluĭ.
Fiz. Instrument de măsurat intensitatea razelor luminoase.
radiometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiométru (-di-o-me-tru) s. n.,
art. radiométrul; pl. radiométreradiometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOMÉTRU, radiometre, s. n. 1. Instrument folosit pentru măsurarea presiunii exercitate de o radiație sonoră.
2. Aparat folosit pentru punerea în evidență a efectului radiometric. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiomètre.