radiometalografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOMETALOGRAFÍE s. f. Ramură a metalografiei care studiază structura fină a metalelor, folosind razele X și radiațiile γ. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiométallographie.radiometalografie (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOMETALOGRAFÍE s.f. Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor cu ajutorul radiațiilor X. [Gen.
-iei. / < fr.
radiométallographie].
radiometalografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOMETALOGRAFÍE s. f. ramură a metalografiei care studiază structura metalelor și aliajelor cu ajutorul radiațiilor X. (< fr.
radiométallographie)
radiometalografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiometalografíe (-di-o-, -lo-gra-) s. f.,
art. radiometalografía, g.-d. radiometalografíi, art. radiometalografíeiradiometalografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOMETALOGRAFÍE s. f. Ramură a metalografiei care studiază structura fină a metalelor, folosind razele X și radiațiile y. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiométallographie.