radiolocație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOLOCÁȚIE, radiolocații, s. f. Detectarea și determinarea poziției unui obiect (în mișcare) față de un reper, cu ajutorul unor fascicule de unde electromagnetice emise, și transformarea acestora în semnale vizibile după reflectarea lor de către obiectul detectat. [
Pr.:
-di-o-] – Din
engl. radiolocation, rus. radiolokațiia.