radiolarit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOLARÍT s. n. Rocă sedimentară, silicioasă, de origine organică, cenușie-gălbuie sau roșiatică, rezultată din consolidarea depozitelor de radiolari și utilizată ca material abraziv și absorbant. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiolarite.radiolarit (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOLARÍT s.n. Rocă silicioasă marină, rezultată din solidificarea depozitelor de cochilii de radiolari. [< fr.
radiolarit].
radiolarit (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOLARÍT s. n. rocă organogenă silicioasă din schelete de radiolari. (< fr.
radiolarit)
radiolarit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiolarít (-di-o-) s. n.radiolarit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOLARÍT s. n. Rocă sedimentară, silicioasă, de origine organică, cenușie-gălbuie sau roșiatică, rezultată din consolidarea depozitelor de radiolari și utilizată ca material abraziv și absorbant. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiolarite.