radiografie - explicat in DEX

radiografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIOGRAFÍE, radiografii, s. f. Fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radiații de tip special. ♦ (Concr.) Fotografie obținută cu ajutorul acestor radiații; radiogramă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiographie.

radiografie (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIOGRAFÍE s.f. Totalitatea procedeelor folosite pentru obținerea unor probe fotografice cu ajutorul razelor X. ♦ (Concr.) Fotografie obținută în acest fel. [Gen. -iei. / < fr. radiographie].

radiografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIOGRAFÍE s. f. 1. înregistrare pe un film sau pe o placă fotografică a imaginii unui obiect cu ajutorul razelor X; schiagrafie. ◊ imaginea obținută. 2. analiză a unui text în scopul decoperirii unor particularități intime, care n-au fost puse suficient în evidență. (< fr. radiographie)

radiografie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RADIOGRAFÍE (‹ fr.) s. f. Înregistrarea pe film fotografic special a imaginii structurale a unui obiect obținută cu ajutorul radiațiilor γ sau X (roentgen). În medicină, r. se utilizează pentru examinarea organelor profunde (plămâni, oase, inimă, tub digestiv, rinichi etc.). În domeniul tehnic, r. se aplică la controlul calității sudurilor, pieselor turnate, precum și în cercetarea științifică; radiogramă (2). ♦ (Concr.) Fotografie obținută cu ajutorul acestor radiații.

radiografie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*radiografíe f. (d. lat. radius, rază, și -grafie). Studiu razelor luminoase. Fotografie pin [!] razele X (p. a vedea un glonț intrat în corp, oasele orĭ leziunile lor ș. a.).

radiografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radiografíe (-di-o-gra-) s. f., art. radiografía, g.-d. art. radiografíei; pl. radiografíi, art. radiografíile

radiografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
radiografie f. fotografie prin razele X, permițând a determina situațiunea exactă și natura leziunilor osoase.

radiografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIOGRAFÍE, radiografii, s. f. Fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radiații de tip special. ♦ (Concr.) Fotografie obținută cu ajutorul acestor radiații; radiogramă. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiographie.