radiofrecvență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOFRECVÉNȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice, folosită în radiocomunicații. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiofréquence, germ. Radiofrequenz.radiofrecvență (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOFRECVÉNȚĂ s.f. Frecvență a undelor electromagnetice folosită în radiocomunicații. [Cf. fr.
radiofréquence].
radiofrecvență (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOFRECVÉNȚĂ s. f. frecvență mică, specifică radioundelor. (< fr.
radiofréquence)
radiofrecvență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiofrecvénță (di-o-frec-) s. f.,
g.-d. art. radiofrecvénței; pl. radiofrecvénțeradiofrecvență (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RADIOFRECVÉNȚĂ (‹
radio1- +
frecvență)
s. f. Frecvența undelor electromagnetice limitată superior de frecvența undelor infraroșii, iar inferior de frecvența undelor sonore; corespunde aproximativ domeniului cuprins între 10
4 și 10
12 Hz.
radiofrecvență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOFRECVÉNȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice, folosită în radiocomunicații. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiofréquence, germ. Radiofrequenz.