radiofrecvență - explicat in DEX

radiofrecvență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIOFRECVÉNȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice, folosită în radiocomunicații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiofréquence, germ. Radiofrequenz.

radiofrecvență (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIOFRECVÉNȚĂ s.f. Frecvență a undelor electromagnetice folosită în radiocomunicații. [Cf. fr. radiofréquence].

radiofrecvență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIOFRECVÉNȚĂ s. f. frecvență mică, specifică radioundelor. (< fr. radiofréquence)

radiofrecvență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radiofrecvénță (di-o-frec-) s. f., g.-d. art. radiofrecvénței; pl. radiofrecvénțe

radiofrecvență (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RADIOFRECVÉNȚĂ (‹ radio¹- + frecvență) s. f. Frecvența undelor electromagnetice limitată superior de frecvența undelor infraroșii, iar inferior de frecvența undelor sonore; corespunde aproximativ domeniului cuprins între 10⁴ și 10¹² Hz.

radiofrecvență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIOFRECVÉNȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice, folosită în radiocomunicații. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiofréquence, germ. Radiofrequenz.