radiofonie - explicat in DEX

radiofonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIOFONÍE s. f. Sistem special de transmitere și de recepționare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophonie.

radiofonie (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIOFONÍE s.f. Transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. ♦ Disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. [Gen. -iei. / cf. fr. radiophonie].

radiofonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIOFONÍE s. f. 1. transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. 2. disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. (< fr. radiophonie)

radiofonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radiofoníe (-di-o-) s. f., art. radiofonía, g.-d. radiofoníi, art. radiofoníei

radiofonie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RADIOFONÍE (‹ fr.; {s} radio¹- + gr. phone „sunet”) s. f. Transmisie și recepționare a mesajelor sonore prin unde radio fără a folosi fire conducătoare între postul de emisiune și cel de recepție.

radiofonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIOFONÍE s. f. Sistem special de transmitere și de recepționare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiophonie.