radioecou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOECÓU, radioecouri, s. n. Radioundă recepționată după emisie, în urma reflexiei ei pe suprafața unui corp (ceresc). [
Pr.:
-di-o-] –
Radio2 +
ecou.radioecou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOECÓU, radioecouri, s. n. Radioundă recepționată după emisie, în urma reflexiei ei pe suprafața unui corp (ceresc). [
Pr.: -
di-o-] —
Radio2 +
ecou.