radiocomandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOCOMÁNDĂ, radiocomenzi, s. f. Telecomandă realizată cu ajutorul undelor electromagnetice. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiocommande.radiocomandă (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOCOMÁNDĂ s.f. Telecomandă efectuată cu ajutorul undelor electromagnetice. [Cf. fr.
radiocommande].
radiocomandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOCOMÁNDĂ s. f. telecomandă cu unde electromagnetice. (< fr.
radiocommande)
radiocomandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiocomándă (-di-o-) s. f.,
g.-d. art. radiocoménzii; pl. radiocoménziradiocomandă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOCOMÁNDĂ, radiocomenzi, s. f. Telecomandă realizată prin intermediul undelor electromagnetice. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiocommande.