radiocinematografie - explicat in DEX

radiocinematografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. Metodă de diagnostic radiologic, care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocinématographie.

radiocinematografie (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIOCINEMATOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic constând în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocinématographie].

radiocinematografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate. (< fr. radiocinématographie)

radiocinematografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radiocinematografíe (-di-o-, -to-gra-) s. f., art. radiocinematografía, g.-d. radiocinematografíi, art. radiocinematografíei

radiocinematografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. Metodă de diagnostic radiologie, care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în activitate. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiocinématographie.