radiochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază probleme legate de elementele radioactive. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiochimie.radiochimie (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază modificările chimice provocate de radiațiile ionizante. [Gen.
-iei. / < fr.
radiochimie].
radiochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază modificările chimice provocate de radiațiile ionizante. (< fr.
radiochimie)
radiochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiochimíe (-di-o-) s. f.,
art. radiochimía, g.-d. radiochimíi, art. radiochimíeiradiochimie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RADIOCHIMÍE (‹
radio1- +
chimie)
s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază legitățile fizico-chimice ale comportării elementelor și izotopilor radioactivi, metodele de separare și concentrare a acestora.
R. include și elaborarea metodelor de sinteză a compușilor marcați și de utilizare a izotopilor radioactivi în diferite ramuri ale științei și tehnicii.
radiochimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază probleme legate de elementele radioactive. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiochimie.