radioaterizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOATERIZÁRE, radioaterizări, s. f. Aterizare fără vizibilitate, în cursul căreia avionul este dirijat cu ajutorul unor radioemițătoare situate pe sol. [
Pr.:
-di-o-] –
Radio1- +
aterizare.radioaterizare (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOATERIZÁRE s.f. Aterizare a unui avion dirijată de fascicule de unde electromagnetice ultrascurte. [Cf. fr.
radio-atterrissage].
radioaterizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOATERIZÁRE s. f. aterizare în care avionul este dirijat cu ajutorul undelor electrotehnice. (după fr.
radio-atterrissage)
radioaterizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radioaterizáre (-di-o-a-) s. f.,
g.-d. art. radioaterizắrii; pl. radioaterizắriradioaterizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOATERIZÁRE, radioaterizări, s. f. Aterizare fără vizibilitate, în cursul căreia avionul este dirijat cu ajutorul unor radioemițătoare situate pe sol. [
Pr.:
-di-o-] —
Radio1- +
aterizare.