radicant - explicat in DEX

radicant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADICÁNT, -Ă, radicanți, -te, adj. (Despre tulpini) Care are capacitatea de a emite rădăcini; (despre plante) agățător prin rădăcini suplimentare. – Din fr. radicant.

radicant (Dicționar de neologisme, 1986)
RADICÁNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care are capacitatea de a emite rădăcini; (despre plante) agățător prin rădăcini suplimentare. [< fr. radicant].

radicant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADICÁNT, -Ă adj. (despre tulpini, frunze etc.) care emite rădăcini adventive; (despre plante) care se agață prin asemenea rădăcini. (< fr. radicant)

radicant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radicánt adj. m., pl. radicánți; f. radicántă, pl. radicánte

radicant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADICÁNT, -Ă, radicanți, -te, adj. (Despre tulpini) Care are capacitatea de a emite rădăcini; (despre plante) agățător prin rădăcini suplimentare. — Din fr. radicant.