radiativ - explicat in DEX

radiativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIATÍV, -Ă, radiativi, -e, adj. 1. Care ține de radiație, care se referă la radiație. 2. Însoțit de emisia unei radiații. 3. Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-o perioadă determinată. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiatif.

radiativ (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIATÍV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif].

radiativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIATÍV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif)

radiativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radiatív (-di-a-) adj. m., pl. radiatívi; f. radiatívă, pl. radiatíve

radiativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIATÍV, -Ă, radiativi, -e, adj. 1. Care ține de radiație, care se referă la radiație. 2. (Fiz.; despre tranziții) însoțit de emisia unei radiații. 3. Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de Pământ într-o perioadă determintă. [Pr.: -di-a-] — Din fr. radiatif.