radia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIÁ1, radiez, vb. I.
1. Intranz. și
tranz. (La
pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile.
2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [
Pr.:
-di-a] – Din
lat. radiare, fr. radier.radia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIÁ2, radiez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [
Pr.:
di-a] – Din
fr. radier.radia (Dicționar de neologisme, 1986)RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦
intr. (
Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire.
2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron.
-di-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
radier, it., lat.
radiare].
radia (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr.
radier, lat.
radiare)
radia (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIÁ2 vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr.
radier)
radia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiá (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
radiáză, 1
pl. radiém (-di-em); conj. prez. 3
să radiéze; ger. radiínd (-di-ind)radià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)radià v.
1. a șterge, a suprima:
a radia un nume; 2. Jur. a. desființa:
a radia o ipotecă; 3. a emite raze luminoase;
4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.
radia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIÁ1, radiez, vb. I.
1. Intranz. și
tranz. (La
pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile.
2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [
Pr.: -
di-a] —
Din lat. radiare, fr. radier.radia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIÁ2, radiez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [
Pr.:
di-a] — Din
fr. radier.